Aș fi aprins o lumânare la mormânt dacă aș fi putut să ma apropii de el. E așa de trist si de nerecunoscut, nu mai stiu cine e înăuntrul lui cu adevărat. Obișnuiam să îl privesc și să-mi treacă amintirile prin față, ca atunci când ești pe pragul de a intra în conexiune cu altceva decât viața de om.
Acum nu mai am cum să-i spun mormântului că în el regăsesc toată familia și un prieten.
Am înființat mormântul pentru că nu știu de unde să-mi încep învierea. Sper să învie ceva pentru că altfel am construit mormântul nefiind o ființa.
Cât de rău îi cade să fie cavoul acestei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu