Acum câteva săptămâni îmi priveam blog-ul cu o oarecare mândrie și cu plăcere, acum mă simt ca o adolescentă nesigură de ceea ce vreau... ceea ce cu siguranță sunt.
În momentul de față realizez că ceea ce scriu acum va rămâne întipărit pe aceasta pagină web si de asemenea in mintea ca fiind o postare prin care încetul cu încetul mă desprind de obiceiul de a scrie.
Nu vreau să fie o chestie melodramatica; cum am mai spus, acesta este blog-ul meu in care eu, personal, îmi scriu sentimentele sub forma oricărei analogii posibile...dar poate că astfel trebuie sa fie.
Așadar, nu stiu ce va fi momentan, urez tuturor cititorilor, 10-15-100-2000 sau câți sunteți o primăvară aproape perfecta, pentru ca nu exista un absolut fără greșeli.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu