Cică aștept să mă apuc de o mână ca să mă ridic și să mă scutur, dar adevarul e că mă ridic și mă așez puțin mai încolo pentru că e confortabil să stai așa...
Dar când nu voi mai primi nici mâna aia? Când voi rămâne în pustietatea pe care o observ din ce în ce mai aproape, atunci cum va fi?
Am încurcat viața cu visul și acum intră coșmarul în joc. Nu te mai apleca și a doua oară după cel căzut la ananghie, e un caz pierdut, e deja alegerea care ar trebui să și-o asume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu