Pentru camarazi

Exista multi oameni care nu-si vad capul de probleme, as putea spune ca si eu ma numar printre ei pentru ca fara o oglinda nu imi vad capul... dar eu ma numar defapt in alta clasificare a tipurilor de oameni, ma numar printre cei care nu pot sa aiba incredere in nimeni.
Acest nimeni este un nimeni, nici macar eu insumi nu sunt acel nimeni in care am incredere. Deseori ma intreb de ce sunt atat de frivola din unele puncte de vedere, privind in profunzimea omenirii observ mereu rautatea si invidia de care toti dam dovada. Orbiti de "blasfemiile" prezente in orizontul privirilor noastre incercam sa ne deschidem, sa ne invalmasim compatriotii cu ceea ce ne defineste, si in singurul moment in care spiritele noastre simt bucuria si razele soarelui dezmierdandu-ne, PIERDEM. Ne retragem fara victoria dobandita in pestera neagra plina de umbra si de frustrare pe care putem sa o numim noua noastra tara, astfel, compatriotilor, nu putem deveni un nimeni (bineinteles, ma refer la nimeni-ul de mai sus, caci nimeni suntem oricand dar niciodata).
Cum sa te mai arunci din nou in razboi cand sperantele sunt aruncate in marea de pierderi ce se deschide in momentele "prielnice" ?!
Mi-e greu sa iti pun pe umeri o pelerina cand nu stiu daca tu esti acel nimeni care trebuie sa ma "salveze" ca un super erou.
Dupa cum obisnuiesc sa spun mereu, "daca nu risti, nu castigi"... mai merita sa risti? Mai merita sa te expui? Decizia iti apartine, camarade.