Orbirea

Uneori mă mint singură și cică mă mint ca să zâmbesc, nu ca să mă afund în viață... Rareori îmi amintesc cum e să știu că așa e și să nu trebuiască să merg oarbă pe străzile pe care le urmez. 

Visez noapte zâmbetul meu adevărat în timp ce ziua mă mint că îl văd mereu. Nu îmi place ceea ce fac, dar o fac pentru că... e frumos totuși să ai desenat măcar în gând un zâmbet. 

Aștept să îți spun că știu, dar prefer să  îmi păstrez tulburările în gând doar ca să fie "clară" apa. 

O dau în metafore ca să metamorfozez chestii și tot..